Poezie ...Cei răi (Ps.1,4-6)

Dar, cei răi, trăiesc în beznă.

Nu le place la lumină!

Scot într-una pe-alor gură

Răul ce-l au în inimă.



Uneori, cu multă ură,

Spre cer ochii și-i ridică

Bleastămă cât pot și-njură...

Se fălesc că nu au frică...



Urlă, strigă; se răzbună...

Fac tot ce-n mână le pică...

Preacurvesc, ucid si fură...

Și-orice fericire-o strică!



Nu pot sta la judecată!

Sânt ca pleava în arătură:

Vântu-i suflă dintr-o dată,

Pe veci șterge a lor urmă!



Cu mândria lor nebună

Nu pot veni, niciodată;

Cu cei sfinți să stea-mpreună

In bucurie adevărată!



Glasul Domnului, răsună,

Peste veacuri și arată

Că El știe, și le-adună

Toate, pentru o răsplată...



Cei răi nu au ce să spună;

Calea le-a fost arătată!

Dar, cum nu vor să se supună;

Pierzarea le e răsplată!



În Inferm merg, ca o spumă;

Focul veșnic o să-i ardă;

Chinul, n-are să le-apună,

Să se stingă, niciodată! Amin



Zaragoza 5-Apr.2011

de Ioan Hapca (Ionică)