Poezie Aripile

Nu-mi pune aripi! – am strigat

spre îngerul ce mă ţinea

când îmi vâra aripi cu sila

şi-n umeri mi le îndesa.



Nu vreau!

Dar el, cu o răbdare

pe care numai îngerii o au

Nu mă lăsa, deşi din ele,

Spuneam că nu ştiu cum să dau…



N-auzi?? – strigam.

Tocmai cu mine?

Nu fi aşa ne-ndurător!

Nu le strica, le pui zadarnic.

Eu niciodata n-am să zbor!



Eşti surd?? l-am zguduit lovindu-l.

Dar el tot mai aprins lucra.

Ştia că voi avea nevoie

Ştia c-odată voi zbura! …..