Poezie Cad frunze (Ziua roadelor)

Cad frunze ruginii din pom,

Covor, jos se aşterne,

E toamnă, anu-i pe sfârşit,

În Casa Ta noi am venit,

Să-ţi mulţumim că ne-ai iubit,

Şi rod bogat ne-ai dăruit,

Totul ne-ai dat la vreme.



Cad frunze, toamna prevestind,

E ziua mulţumirii,

Recoltă bună Tu ne-ai dat,

Şi mult ne-ai binecuvântat,

Ne-ai dat în dar un an bogat,

Asupra noastră ai vegheat,

Nu ne-ai lăsat pieirii.



Cad frunze, legănate-n vânt,

Jos, una câte una,

Şi zilele se duc şirag,

Zburând spre al veşniciei prag,

Spre Tine Domnul nostru drag,

Tu ai fost şi eşti al nostru steag,

Ce ne-ai purta întruna.



Cad frunze, anu-i pe sfârşit,

Venim cu mulţumire,

Roade bogate Tu ne-ai dat,

În harul Tău, Tu ne-ai păstrat,

Cu dragoste ne-ai mângâiat,

Tu eşti al nostru Împărat,

A noastră moştenire.



Slăvit fii mare Dumnezeu,

Tu meriţi adorare,

În veci Te binecuvântăm,

Osana Ţie îţi cântăm,

Pe Tine te glorificăm,

Onoare, cinste, Ţie-ţi dăm,

Pentru a Ta îndurare.

Amin