Poezie Lucrătorii

Lucraţi cât mai este ziuă!



De ai purtat cu vrednicie

Toiagul ce ţi s-a încredinţat,

Nu te vei teme de-ntrebarea

Care ţi se adresează

De la Tronul cel Înalt.



Ai fost curat, cum ai lucrat?

Ai fost cu oile? Păscut-au

Din plin, din hrana ce-am trimis?

Dar mieluşeii, avut-au hrană,

I-ai cercetat cu interes?



I-ai dus pe braţe pe bolnavi,

Tu, rănile lor le-ai legat?

Iar celor ce sunt disperate

În dragoste le-ai alinat?



Ai fost prezent în lipsuri grele?

Ai fost să plângi cu-ai mei iubiţi,

Când moartea nemiloasă, boala,

I-a sfârtecat şi despărţit?



Ai fost în zi de sărbătoare

În casa tinerilor Mei?

Le-ai predicat de curăţie,

În suflet să rămână miei?



Le-ai dat din pâine cu belşug, părinţilor?

I-ai înhămat la jug?

Arat-ai? Semănat-ai cu iubire,

Cu lacrimi arzătoare şi iertare?



De le-ai făcut pe astea toate,

În haina sfântă, de slujire,

Îmbracă-te de Sărbătoare!

Iar dacă nu . . . nu te-oi vedea;

Rămâi în depărtare!