Poezie Matematică

Dimensiunile pe care

Ne-am învăţat a le simţi

Sunt fără întrebuinţare

În verbul simplu „a iubi”.



Distanţe măsurăm astrale

Şi calculăm orice mister...

Ce cifre dimensionale

Mi-or socoti banalul „Sper!”?



De la nucleu până la spaţii,

Din infinit la ce nu văd...

Vor lămuri ce ecuaţii

O precizare scurtă „Cred!”?



Dar iată c-am găsit balanţa

Să pot ca să le lămuresc:

Credinţa, Dragostea, Speranţa

Egale sunt cu „Eu trăiesc!!!”