Poezie Femeia înţeleaptă

Femeia înţeleaptă

2 Samuel 20:14-22

De când e omul pe pământ

S-a-mpodobit cu răutate

Aşa spune-n cuvântul sfânt.

În generaţiile toate



Au fost mulţi oameni valoroşi

Care-au trăit după dreptate.

Ei erau drepţi şi credincioşi,

Smeriţi şi plini de bunătate.



Însă şi oameni răi au fost,

Necredincioşi din cale-afară.

Ei n-au urmat al vieţii rost,

Ci calea lor a fost amară.



Au fost şi oameni de nimic

Ce-au dus pe alţii-n rătăcire

Ca Şeba, un beniamit

Care-a-ndemnat spre răzvrătire.



Când David era împărat

Şi avusese tulburare,

Şeba, mulţi oameni a chemat

Să facă răul şi mai mare!



Însă Ioab, brav general

(Mai mare peste oastea toată)

L-a urmărit şi ca un val

Se năpusti cu-a sa armată



Peste cetatea Abel-Bet

Cu toată forţa şi urgia

Că se-ascunsese-n ea, şiret

Şeba, sfidând împărăţia.



Urma să piară negreşit

Poporul din acea cetate

Pentru că au adăpostit

Pe-acel vrăjmaş , Şeba, şi poate



Că nimeni n-ar fi fost salvat,

Ci-ar fi pierit cu toţi de-odată

Acolo, de nu s-ar fi-aflat

Şi o femeie înţeleaptă.



Ea, sus pe ziduri s-a urcat

Strigând, cât a putut de tare.

Pe comandant ea l-a chemat

Ca să îi pună o-ntrebare,



Zicând: "De ce să nimiceşti

Cetatea asta liniştită

Pentru un om? Dacă voieşti,

Eu am să-ncerc să conving toată



Suflarea din acest oraş

Să-l scoată-afară pe nemernic!

Că tu, care eşti brav ostaş

Ştii că de moarte-i doar el vrednic."



Ioab ştia că e aşa,

Deci acceptă ce-a zis femeia.

Promise ca de i-l vor da,

Va înceta şi el urgia



Şi nimeni nu va mai muri.

Atunci, femeia înţeleaptă

Cu-aşa convingere vorbi

Şi-i îndrumă pe calea dreaptă,



Încât cu toţi au acceptat

Aceste înţelepte gânduri;

Pe Şeba l-au decapitat

Şi-l aruncară de pe ziduri.



Astfel, cu-nţelepciunea ei

Femeia a salvat cetatea.

Înţelepciunea dragostei

Făcu să biruie dreptatea.



Sunt vremuri tulburi şi acum.

Răul s-a strecurat în toate

Căci omenirea e pe-un drum

Ce duce-n iureş către moarte.



Deci tu, creştine, nu mai sta!

Cel înţelept să iasă-n faţă

Şi poate, cu înţelepciunea sa

Pe cei de lângă el i-nvaţă



Să nu primească pe vrăjmaş,

Pe cel ce suflete omoară

Ci ca un bun şi brav ostaş

Pe acel rău să-l scoată-afară.



Să nu tăceţi, surori şi fraţi

Care primit-aţi mântuire.

Ieşiţi pe ziduri şi strigaţi

Că în Isus e izbăvire,



Este iertare de păcat

Şi poţi scăpa de la pierzare.

De crezi în Cel Crucificat

Primi-vei viaţă şi iertare.