Poezie Un dor...

Un dor...



Un dor de patria cerească

Cu-ale ei plaiuri minunate,

Sufletu-mi face să crească

Inima-mi să se întărească,

Prin rostiri clare anunţate.



Lucruri mari, ne-nchipuite

Cum numai Creatorul ştie,

În planu-I sunt pregătite

De-a fi-admirate, şi trăite

În pacea vieţii, în veşnicie.



Şi-acolo, păsări, mii de mii

Vor intona în imnuri sfinte,

Cântări solemne-n melodii

Ca-n cele mai dulci simfonii

Spre slava Bunului Părinte.



Astfel, când pământul nou

Îşi va găsi, marea-mplinire,

Din pea-naltul sfânt platou

Prin Univers doar un ecou

Va străbătea de mulţumire.



Va fi atunci dulce-armonie

Între-Acel Sfânt şi Creator,

Şi lumea, care, în bucurie,

În prea sublima-i veşnicie

Îl va slăvi-n cântări de cor.



Flavius Laurian Duverna

09 ianuarie 2012