Poezie Ce bine Te-ngrijeşti de noi...!

CE BINE TE-NGRIJEŞTI DE NOI!



Ce bine Te-ngrijeşti de noi

Stăpân ce n-are-asemănare!

Când vine groaznicul puhoi

Numai în Tine e scăpare.



Ne scoţi din valul furios

Ce a venit pe ne-aşteptate

Şi-apoi cu gestul Tău duios

Aşezi în noi seninătate.



De câte ori ne-am poticnit

Pe-acest traseu cu-atâta tină

La noi, cu drag, ai revenit

Să pui în suflete Lumină.



În fiecare zi – în zori

Simţim candoarea-Ţi captivantă

Apoi privim cu drag spre flori

Şi ştim că viaţa-i importantă.



Veghezi să nu ne rătăcim

Prin vreun hăţiş din depărtare

Şi-aşa, voioşi, călătorim

Spre Patria nemuritoare.



Ne dai curaj în încercări

Să le purtăm cu demnitate

Când demoni vin cu întristări

I-alungi să fugă-n văi uscate.



Cuvinte nu sunt îndeajuns

Să exprimăm ce mult îţi pasă

Când ne rugăm ne dai răspuns

Şi-i risipită ceaţa groasă.



Când ne lovim şi sângerăm

Cuvântul Tău balsam ne-aduce

Şi tot în haru-Ţi ne culcăm

Ca el nimic nu e mai dulce.



Ce bine Te-ngrijeşti de noi

Stăpâne, Creator şi Tată!

Ne-ai dat viaţa de apoi

Şi-o stare binecuvântată.



George Cornici/ 2 Ianuarie, 2012