Poezie bolnav de iubire

simtesc iubirea ca pe o pasare ranita

si cintul ei de dor ar fi sa zboare

sa uite poate o clipita

sa se inalte pin la nor

sa poata da din aripioare



imi striga sufletul cumplit

iubeste si fii fericit

slujeste si fii implinit

dar gindul pustiu ma abate

fintinile-s tulburi otravite-n cetate

firea invie e tot mai tare

duhul hraneste cu ierburi amare



ura raneste nepasarea ucide

egoismul cistiga terenuri aride

ma simt tot mai slab aproape-s pe moarte

as vrea sa iubesc dar asa nu se poate

as vrea ca sa zbor dar nu stiu dei bine

spunetimi va rog ce rana ma tine?



apoi ma simtesc putea fii mai bine

puteam sa iubesc sa fiu linga tine

sa las aroganta natura la o parte

departe de ura departe de moarte



plutind prin credinta catre zari minunate

iubireai ranita dar stii domnul poate

sa nasca aripi sa te poarte departe

sa te faca gingas precum e o floare

frumoasa la chip, frumos mirositoare



iubire iubita te laud mereu

tu cinti fericirea in sufletul meu

un freamat ca marea in plaiul ceresc

uimit de iubire ma faci sa traiesc

in palme cuprind un dulce cuvint

iubesc din iubire traiesc pe pamint



amin