Poezie Rugul aprins

Rugul aprins

de Octavian Sarb



Cand, din zorii vietii tale,

Intalnesti pe Dumnezeu,

Negresit, pe-o alta cale,

Chinuit vei fi mereu.

Inima-ti, ce-a fost odata,

Saturata din Cuvant,

Plange-oriunde intristata,

Rechemand pe Duhul Sfant.

Eu-l insa-i pune-n cale

Ziduri de-amagiri si pofte,

Este-o singura scapare,

Crucea mantuirii de-obste!

Este loc si pentru tine,



Ai credinta! `Ngenuncheaza!

Nu mai asculta de-oricine!

In Scripturi ai mintea treaza!



Gandul tau ce, altadata,

Rautatea iti vadea,

Are-obarsie curata,

Duhul Sfant e sursa sa.

Inapoia ta-i Satana,

`Nainte cerul ti-e deschis,

Inaintand, tu canti:-Osana!

Trecutul tau e caz inchis.

Alaiul ce te inconjoara,



E trupul lui Hristos cel viu,

Maretul har e-a lui comoara,

Acesta-i viata in pustiu.

Neanfricat, pana la moarte,

Un martor credincios, tu esti,

Emanuel spre cer te poarte,

La dreapta Lui te odihnesti!



Oradea 05 nov. 2011.