Poezie Siguranța credinței

O pasăre își face casa

În vîrf de munte-n siguranță

Unde nu este-ntinsă plasa

Acestei lumi, ce este falsă



Se scoală-n zorii dimineții

Lui Dumnezeu âi mulțumește

Căci încă-o zi în harul vieții

Ea poate puii iar a-și crește



Se-avîntă-n sbor, nu obosește

Să strîngă hrană pentru pui

Atît de mult ea âi iubește

Și vrea să-i știe-ai Cerului



Și cînd furtuna se stîrnește

Și norii negri se adună

Ea cu aripa-și învelește

Copiii, ca o mamă bună



Ea Domnului se-nchină-ntruna

Să-i dea puteri și sănătate

Să-și poarte pui-n fapta bună

Curați să-i știe-n libertate



C-atunci cînd vor pleca de-acasă

Să-și amintească de-a lor mamă

Cum le spunea, că lumea-i falsă

Și-n neștiință se destramă



A mijlocit pîn'la sfîrșit

Peentru copiii ei iubiți

Căci a știut, Cel Preaiubit

Nu-i va lăsa cu cei robiți



Și astăzi e bătrînă mama

Și puiii stau în jurul ei

Îi mulțumesc ei pentru hrana

Ce ia scăpat de anii grei.



Amin!