Poezie Domnul Meu (4)

Privesc cerul înstelat

Și-o mireasmă mă-nconjoară,

Spre cer gândul mi-a zburat

Și de-odată-n inimioară

Cerul însuși mi-a intrat.



Îngerașii mă alintă

Și mă plimbă printre stele,

Stelele parcă îmi cântă

Despre-a Domnului Mărire

Și puterea-I infinită.



Raze blânde mă răsfață

Din a lunii strălucire

Mângâindu-mă pe față,

Și a Domnului iubire

Mă cuprinde și mă-n 'nalță.



Bucuria mea-i mai mare

Ca întinsul cerurilor,

Căci de mine grijă are

Însăși Domnul domnilor

Și în mâna Lui mă ține

Până-n vecii vecilor. Amin.



Zaragoza 06/01/2012

de Ioan Hapca (Ionică)