Poezie ,,Cel ce șade în ceruri râde”(Ps.2)

Luminat de Duhul Sfânt, David vede peste veacuri

Națiunile-adunate, cu săgețile în arcuri

Și Împăratul în primejdia învăpăiatelor atacuri…

Speriat atuncea David, de pe sfintele cerdacuri



Către cer ridică ochii, cu făptura-nlăcrimată,

Din adâncul ființei sale și din inima-i curată:

-,,De ce?!’’ strigă, ,,Cum se poate, Sfinte Tată,

Neamurile să se-adune împotriva Ta, de-odată?!’’



_,,N-ai spus Tu că Va trona, pe-acest scaun de domnie

Fiul Tău și Domnul meu, în deplină bucurie

După ce cu mână tare, neamurile-o să-Și supuie

Și întreaga Împărăție, Ție are să Ți-o închine?!’’



_,,Cum se face că de-odată, așa oaste se ridică…

Ce dorință-așa nebună, lumea poate s-o cuprindă,

Și de unde-atâta ură, în ființa cea plăpândă…

Ce duh poate să-i revolte și așa un foc să-aprindă?!’’



_,,Cum se poate să urască Națiunile-ntr-atât

Pe Stăpânul, Creeatorul, Dumnezeul Bun și Sfânt

Ce în locul lor, pe Cruce, suferind Ia mântuit…

De ce, Doamne, cu-așa ură, Neamurile te resping?!’’



_,,Ce se va-ntâmpla cu Tronul, și cu această Împărăție

Și cu Domnul meu, cu Unsul Care-L așteptăm să vie,

Când împotrivă-I se ridică, cu-așa arme și mânie

Toată lumea, înverșunată…Cuprinsă de nebunie?!’’



Ce absurdă întrebare! ,,Cel ce șade-n ceruri râde!’’

_,,Răzvrătirea e absurdă și ridicolă, Davide!

Toate oștile-n ‘narmate, ce se fudulesc sub Soare

Le Va nimici chiar Unsul, cu suflarea gurii Sale!’’

********************************************

Toate oștirile din ceruri slăvesc pe Sfânta Treime

Universu-ntreg se-apleacă sub privirile-I acviline...

Și-n ´nălțimile de slavă, cântă coruri Angeline;

Domnul râde de a lumii blestemată răzvrătire!



_,,Împăratul, Eu L-Am uns și L-Am pus peste Sion

Și, la picioare Îi Voi pune orice domnie și domn!”

Domnul va chema pe nume, pe cei ce de veacuri dorm

Va chema la Judecată, mic și mare; orice om!



Ah, în sfintele-I Cuvinte; vezi dispreț, nemulțumire...

Și-Universul amuțește, îngrozit de-a Sa urgie!

Numai Cel ce-I plin de glorie, Fiul Sfânt și Preaiubit,

Este vrednic să vorbească și să spună vre-un cuvânt!



Și Cuvântul Lui proclamă însăși Calitatea Lui:

Din vecie, El E Fiul Preaiubit al Tatălui,

E ,,Cuvântul” care-A pus temelia Cerului;

Chiar de El au fost întinse bolțile- Universului...



El, A fost prezent când Tatăl, în înțelepciunea Lui

A suflat un duh de viață în nările omului...

El a-nvins cumplita moarte, zdrobind capul ,,șarpelui”...

El E Domn și Mare Preot până-n vecii vecilor!



Și El, vine și vestește, hotărârea și verdictul

Celui Care Stăpânește Cerurile și Pământul;

Și confirmă că în tocmai se va împlini Cuvântul:

Tatăl Sfânt Îi Va supune toate, toate pe de-a-ntregul!



(Lucifer credea că totul, numai lui i se cuvine

Și că veșnic lumea fiva sub cumplita-i stăpânire

Și Ia cerut lui Hristos, doar o dată să-i se-n chine

Și-I va da a lumii slavă și întreaga împărăție...



Dar Hristos Și-a demonstrat pe deplin a Lui Sfințire

Proclamându-L pe Stăpânul, Sfânt și drept, din veșnicie;

Arătând cine e Domnul și cui trebuie să se închine

Fiindcă El E Creeatorul și totul Îi aparține!)

*************************************************

Se oprește orice freamăt și suflarea pe pământ;

Universu-ncremenește când vorbește Duhul Sfânt!

Deși, glasul Lui e dulce... Iubitor și-atât de blând:

Proclamând Iubire sfântă; cu drag, la pace chemând...



El îndeamnă omenirea la purtare înțeleaptă:

În smerenie și iubire, toți pe Hristos să-L cinstească.

Toți aceia care vor, Viața să o moștenească;

Căci mânia va fi cruntă și nimic n-o s-o oprească!



_,,Slujiți Domnului cu frică” glăsuiește Duhul Sfânt,

Căci aproape este ziua, în care Domnu-A hotărât

Să adune Universul ca pe-un sul prea învechit...

Prin Cuvânt să facă altul, nou și veșnic preamărit.



Este vremea pocăinței și-a spălării-n Sânge Sfânt;

Este vremea să dăm cinste; ,,în bucurie, tremurând”

Celui Care este gata să reverse pe Pământ

Paharul mâniei Sale, cu- urgii, de ne-nchipuit!



O, treziți-vă Popoare, la a Duhului îndemn!

Apucați de grabă Viața și-n sfințenie trăiți, demn;

Curățiți deplin prin Jertfa și Sîngele Sfântului Miel,

Căci fericiți vor fi aceia, care se încred în El! Amin



Zaragoza 26 Sept. 2011

de Ioan Hapca (Ionică)