Poezie Pelerini

Noi am plecat spre-un loc de pace,

Unde Hristos e Împărat,

Şi nimeni nu ne mai desface

De dorul Cerului curat.



Visăm deja Ierusalimul,

Cu străzile lui de cristal,

Acolo noi avem căminul,

La Râul vieţii, lângă mal.



Când vestea bună a Scripturii

Cerul splendíd ni l-a pictat,

Am părăsit bârlogul urii,

Cu destinaţia: Palat !



Urcăm spre culmi tot mai frumoase,

Urcăm spre munţii cei senini;

Din negurile furtunoase

Către Cetatea de lumini.



Şi-atunci când noaptea ne cuprinde

Cu bunda neagră în strâmtori,

Lumina ţării ne aprinde

Luceferii strălucitori.



Purtăm în inimă făclia

Iubirii pentru Cel mai drag,

Cel ce ne-a dezlegat robia,

Şi ţine-n mâini al Său toiag.



Isuse, Tu ne-ai dat un Nume

Şi ai turnat în noi un vis,

Cum alte vise nu-s pe lume,

De-a fi cu Tine-n Paradis.



Ne-ai scos din poftele deşarte,

Ne-ai smuls din aspri mărăcini,

Să nu mai fim robiţi de moarte,

Să fim ai slavei pelerini.



Da, suntem pelerini pe lume,

Pribegi, hoinari, doar călători;

Dar unde mergem noi anume

Sunt deja moştenitori.



O, glorie şi preamărire —

Isuse, mare-i slava Ta!

Tu ne-ai chemat la nemurire,

Şi-n veci de veci Te vom urma!