Poezie Miorita desfranata

La un click si-un play,

Cu un jet de spray,

Iată-ti vin în cale

Numai fete goale,

Pline de tupeu,

Chiar de-s la liceu…

Toate-s cântărete

Si nu vor să-nvete,

Vor publicitate

Doar prin nuditate.

Trupul e de bază,

Capul ca o varză,

Mintile-ncuiate

Si se cred stilate

Cu ciobanii lor,

Lauda prostilor.

Sunt ca niste oi

Prinse-ntr-un război

De ciobani versati,

Mult prea obsedati.

Sunt manipulate

Dacă nu au carte,

Că pe internet

Le promit buget

Si stau dezbrăcate

Să se vadă-n state.



Iar cei mai stricati

Oameni virusati

Se ascund în vicii,

Practicând servicii

Doar pentru Satan,

A lor barosan…

Că el îi conduce

Si pe oi le duce

Pân`la disperare.

De vor să se-omoare,

Si se pierd mioare,

Sufletul mă doare,

Că puteau răzbate

Si cu demnitate

Rămâneau curate,

Sfinte, nepătate.



O, si voi, miorite,

Voi, pline de fite,

Nu stati păcălite

Pentru trup plătite…

Mergeti la păsune

Unde-s lucruri bune.

Practicati dreptatea

Si non-nuditatea

Că de-asupra voastră,

Pe blota cerească,

EL, Domnul Hristos,

Priveste milos

C-ale Lui mioare

S-au pierdut în zare

Si-au căzut în lat

Pe murdarul brat

Al celui viclean

Ce se dă cioban.



Unde ti-e mioară,

Portul de fecioară?

Visul de copilă,

Inima umilă?



Unde ti-e nobletea?

Dragostea, blândetea?…

Te-ai lăsat târâtă

Si batjocorită,

Cu speranta moartă

Te-ai pierdut la poartă.



Iată-un glas răsună,

Este vestea bună,

Care azi te scapă.

Sufletul ti-adapă,

De păcat te spală.

Vino cu sfială

Să-ti cunosti Păstorul,

Domn, Mântuitorul,

Cel ce te iubeste

Si te pretuieste.

Vino azi, mioară…

Românie, tară.

Scoală sus din moarte,

Dintre pietre sparte

Si păstrează-onoarea,

Dragostea, valoarea

Si credintă vie,

Până-n cer să-ti fie!