Poezie Aripi frânte

Te simţi înfrânt de patime adânci

Şi-ţi pui mulţimi de întrebări mereu

Te simţi uitat, te simţi pierdut prin stânci

Şi eşti singur şi fără Dumnezeu.



Te simţi epavă-n lumea ruinată

Te-agăţi de-o rază ce cade-apoi mereu

Te simţi pierdut prin lumea-ntunecată

Ai vrea să ieşi, da-ţi este foarte greu.



Te uiţi şi-n stânga, şi-n dreapta,-i stricăciune

Şi tu eşti parte din ea şi-ţi pare rău

Te simţi pierdut pe-un deşert plin de dune

Şi culmi enorme, şi-apoi căderi în hău.



Ţi-e dimineaţa searbădă şi tristă

Şi-astepţi un semn, dar nu vrei să faci pasul

Să ieşi de pe-a-ntunericului pistă

Să Îi asculţi măcar o dată glasul.



Calci strâmb şi ştii că n-ai scăpare

Decât la Cel ce-n taină ştie totul

Fă primul pas şi schimbă a ta stare

Dacă nu vrei ca El, să-aprindă focul.



Ai vrea să zbori, dar aripa ţi-e frântă,

Te-avânţi puţin şi cazi apoi în gol

Ţi-e totu-amar, nimic nu te încântă

Eşti prins în lanţuri, te afunzi în nămol.



Atâtea patimi dau mereu târcoale

Şi cazi dintr-una în alta mai mereu

N-ai vrea ca El să te cuprindă-n poale,

Să stai bazat pe braţ de Dumnezeu?



Tu ştii că poţi! Curaj, avântă-ţi dorul!

Vino la El să scapi de griji şi patimi,

La El primeşti în taină ajutorul

Vino-n regrete si sincer, plin de lacrimi...



AMIN.