Poezie Timpul trece, trece.....!

Timpul trece, trece, trece

Şi ca el, trecem şi noi

Ne dorim forţă cât zece

Suntem slabi şi suntem goi

Plini de răni şi de nevoi.



Şi te uiţi cu jind în zare

Şi tot stai şi te gândeşti.

Era zi, cum trece oare!

Tânăr şi acum îmbătrâneşti!

Tare şi acum te odihneşti!



Timpul trece tare iute

Oare unde s-o ducea?

Am fost mic, acuma uite

Dusă-i toată viaţa mea

Zile câte-oi mai avea?



A-nceput acuma anul

Dar...este ca şi sfârşit

Nu ţi-ai făcut bine planul

Lunile..... au şi trecut

Un' s-au dus Doamne iubit?



Parcă fuse numai ieri

Când aşa tânăr eram

Nu ştiam ce Tu îmi ceri

Dar în Tine mă-ncredeam

Şi pe Tine Te chemam.



Chiar de nu Te cunoşteam

Frică mar' de Tin' aveam

'N Faţa Ta îngenuncheam

Timpul cum trece vedeam

Mila, iubirea Ta o imploram.



Timpul Doamne trece, trece

Pentru lumea cea de-acum

Şi mă-ntreb.... oare de ce?

Cu grijă mare merg acum

Încet, pe singurul drum,



Pe-acela ce duce către Tine

Unde timpul nu mai trece.

Un loc Tu ai şi pentru mine

La-al Tău izvor cu apă rece

Unde, toate vor fi veşnice.



Voi lăsa de-acum Stăpâne

Ca iubirea-Ţi să mă-nece

Lumina Ta să mă lumine

Ca în timpul care trece

Să trăiesc cum Ţie-Ţi place

Bucuros şi plin de pace.



Amin

3.01.2012 Firenze