Poezie confesiune...

Confesiune!



Nu-mi sterge lacrima caci e binecuvantata

Ea mi-a deschis calea spre o noua viata

Caci prin har,pocainta si o umila credinta

am Tata in ceruri si o noua fiinta



Am lasat in umra ale lumii gunoaie

Cu a ei amagire si aspra robie

Port haina curata in sange spalata

Ajuta-mi Isuse s-o tin nepatata



Nu-mi alunga tristetea caci imi face inima mai buna

Smerenia imi aseaza pe cap o cununa

Chiar daca acum e un timp de zdrobire

La final El imi va da fericire



Nu ma cruta de aceasta sumpa scoala

In ea e ascunsa o tainica comoara

Ca a ei valoare nimeni nu are

Cand tu te faci mic,ea te face mare



Alerg spre o tinta plina de lumina

Pana voi ajunge acolo nu voi avea odihna

Nu ma opri din a mea alergare

Unde ma duc eu e dea pururi soare



Si vad prin credinta marea fagaduinta

Ma apropi de tron cu mai mare cainta

De dragul Lui fac tot ce-mi sta in putinta

Plin de iubire si recunostinta



De cand am fost atins de dragoste

De cand am inceput ca sa respir iubire

Il vad pe Elin totul si in toate

Din zori de zi pana in miez de noapte



Cand voi pleca de aici spre lumea celor vii

Si de mine va veti aminti

Sa retraiti doar ce a fost frumos,sa nu ganditi ca cei de jos

Sa aveti in voi doar gandul lui Christos!