Poezie Strigat din camaruta!

Strigat din camaruta



Din nou cer har si indurare

Smerit la poala crucii Tale

Si las privirea in pamant

L-am intristat pe Cel Preasfant



...Sfant in veci Doamne Tu esti

De pacat ne izbavesti

Hainele le curatesti

Si cu sange ne sfintesti



De iertat nu obosesti

Caci mila Ta tine in veci

Nu am fi azi nici macar tina

De nu ai fi avut Tu nemarginita mila



Se lasa noaptea Doamne si gemem pana in zori

Strabatuti pana in suflet de al vinei fiori

Si n-avem credinta sa cerem iertare

Caci pentru noi pacatul nostru-i prea mare



Ne resemnam cu gandul la pedeapsa

Sa usuram vina ce ne apasa

Ne inecam remuscarea prin fapte bune

Crezand naiv ca are sa Te imbune



Dar n-are efect caci inca mai doare

Agonizam de durere si de disperare

Strigam cu toata fiinta,cat putem de tare

Mai rosteste odata:"iertare,iertare"



Oh,de as tine in minte mereu aceste suferinte

Sa le retraiesc in cuget cand ispita vine

Cumva sa ma tina sa cad din lumina

Cumva sa ma faca sa nu mai fiu tina



Ori gandul ca Tu ai suferit cumplit pentru mine

Sa aibe putere curat a ma tine?

Calvatul tau groaznic,agonia pe cruce

Sa-mi dea azi putere povoara a-mi duce?



Mi-as plati singur vina atarnat pe o cruce

Dar apa murdara pata n-o duce

Doar Cel fara vina poate da iertare

Doar Cel din lumina da vindecare



...Sunt prabusit si inca Te astept

Si inima-mi ia foc incet incet

Cerul imi e inchis si intunecat

Sper ca in mila Ta nu m-ai uitat!