Poezie Pe-aleile destinului

Pe-aleile destinului trec vieţi târzii uşor

şi trec tristeţi cu ani cărunţi şi umbră dureroasă,

trec suflete-asuprite ce lasă-n urma lor

doar sentimentul greu al dorului de casă.



Pe-alei vin tineri, în iz de cimitir şi de alcool,

aleargă singuri printre cruci şi nimănui nu-i pasă,

îşi umplu cu iluzii amarul suflet gol

şi-n felul lor arată ce dor le e de casă...



Pe-aleile destinului cu toţi s-au rătăcit

şi caută prin lume calea cea mai frumoasă,

nu ştiu pe unde sunt sau de unde-au venit

şi nici unde vor merge dar...le e dor de casă.



Poate păşeşti şi tu, pierdut pe-alei pustii

şi triste amintiri şi greutăţi te-apasă,

o, dragă frate om,aş vrea acum să ştii

că doar Isus Hristos e Calea către-acasă.