Poezie Când m-am întors umil...

Când m-am întors umil...



Când m-am întors umil la Tine

Din mersu-acestei lumi deşarte,

Cuvântul L-am avut ca parte

Şi noi speranţe-ai pus în mine

Prin Jertfa sfântă ce Te-ai dat,

Să pot să fiu pe veci salvat!



Din întunericul adânc al lumii

Prin harul Tău nespus de mare

Mi-ai adus Doamne vindecare,

Scoţându-mă din mreaja humii

M-ai pus pe-a Iubirii platformă

Care prin har mă transformă.



Cuvântul Tău cel sfânt şi drag

Mi-a fost un far, ce-a luminat

Şi întunericul l-a îndepărtat

Prin străluciri ce-au curs şirag

Din Jertfa scumpă, înjunghiată,

La Golgota, cea-nsângerată!



Şi cu putinţă a fost doar astfel,

Să pot să merg pe sfânta cale

Cu sufletu-n cânt de-osanale,

Şi-n imnuri sacre pentru-Acel

Ce-I Dumnezeu din veşnicii,

Şi-n dragostea-I suntem copii.



Flavius Laurian Duverna

03 ianuarie 2012