Poezie Trezire!

Batjocoriţi, loviţi, scuipaţi

Că nu mă doare, mă înalţă

Şi-mi dă o bucurie sfântă

Trăiesc adevărata viaţă!



Căci doar citit-am în Scripturi

Că nu voi fi aplaudată

Cel ce-a sluji cu dăruiri

Avea-va viaţa defăimată.



M-am întristat o clipă,-i drept

Căci sunt ţărână făr-putere

Dar Domnul iar m-a ridicat

Căci mă cunoaşte, ştie-a mea vrere.



Cu cât loviţi mai mult voi, ,,fraţi,,

Cu-atît voi fi mai fericită

Comori cereşti îmi adunaţi

Că voi răbda nebiruită!



Mă voi ruga şi pentru voi

Să vă întoarceţi spre Lumină

Căci zilele se duc pe rând

Iar noi, vom merge în ţărână...



Cum v-aţi răcit aşa ,,surori,,

Ce inimă aveţi, de piatră

Înlocuind ce-avuta-ţi sfânt

Cu tot veninul care-mbată?



Treziţi-vă, nu dormitaţi

Că nu e timp acum de şagă

Când Domnul nostru va reveni,

La post aş vrea ca să ne vadă.