Poezie Ce este rugăciunea? (1)

Rugăciunea-i acel strigăt

Către Domnul înălțat,

Dintr-o inimă smerită

Și dintr-un cuget curat.



E-o dorință preaînaltă

Întărită de credință,

La Tronul Sfânt prezentată

Din adâncuri de ființă.



Rugăciunea-i șoapta care

Se aude sus, în cer

De unde, binecuvântare

Vine peste cei ce-o cer.



E-o putere la-ndemâna

Fiecărui muritor

De-a se așeza în Mâna

Preabunului Creeator.



Rugăciunea e dorința

Cea mai plină de valoare,

Rugăciunea-ți umple ființa

De slavă nemuritoare.



Rugăciunea-i garanția

Unei vieți de biruință,

Ea deschide Împărăția

Pentru umila noastră ființă.



Rugăciunea-i oxigenul

Sufletului apăsat,

Rugăciunea este harul

Ce, de Cer ne-a ancorat.



Rugăciunea e viața

Celui doritor de cer,

Rugăciunea e speranța

Lucrurilor ce nu pier.



Rugăciunea este faptul

Împlinirilor în viață,

Rugăciunea schimbă rostul

Celor fără de speranță.



Rugăciunea-nseninează

Chipul celui întristat,

Rugăciunea luminează

Orice loc întunecat.



Rugăciunea aduce pace

Și odihnă sufletească,

Căci pe cel trudit îl face

În Hritos să se-odihnească.



Rugăciunea e puterea

Ce te ține strâns de cer,

Prin ea vine izbăvirea

Celor târâți spre infern.



Ruga-i oportunitatea

Prin care-a Cerului comori,

Vin peste Societatea

Unde-s sfinți și lucrători.



Ruga-i posibilitatea

Unor sărmani muritori,

De-a fi toată eternitatea

Cu Domnul conlucrători.



Rugăciunea, ne lipsește,

Tocmai când trăim mai bine!

Însă, Doamne, ne ferește

De necaz și grele zile,



Și ne dă înțelepciune

Din înțelepciunea Ta,

Să venim la rugăciune

Și să știm a ne ruga! Amin.



Zaragoza 01/08/.2011

de Ioan Hapca (Ionică)