Poezie Ce mult aş vrea....

Ce mult aş vrea să pot străbate

Pământu-ntreg, pe-aripi de dor,

Să-i întâlnesc pe fraţii mei,

Să-i văd la chip, să stau cu ei,

Şi-apoi cu bucurie să mă avânt în zbor!



Să poposesc în case unde se-nalţă cântul

De slavă şi mărire spre Domnul Salvator,

Să-ngenunchez acolo, cu sfinţii, la altar,

Să înţeleg Iubirea jertfită la Calvar,

Prin Duhul Sfânt să-L simt pe-al meu Mântuitor!



Şi-apoi, să merg cuprinsă de-a Dragostei văpaie

În locuri unde plânsul atinge veşnicia....

Să pot culege lacrimi să le transform în soare,

Şi gemetele-n susur de izvoare,

S-aduc în suflet pacea şi-n inimi bucuria!



Aş vrea s-ajung şi-n locuri de ură şi-ntuneric,

Având credinţa scut şi pe Isus Lumină,

Să le vorbesc acelor ce-aleargă către hău

C-avem în cer un Tată, un Veşnic Dumnezeu

Ce încă îi iubeşte şi-i cheamă ca să vină!



O, de-aş putea să-I cânt ca îngerii din ceruri....

Să-I spun cât Îl iubesc...şi cât îmi e de dor...

Să-L pot privi în ochi, să stau la al Său piept....

Trec anii rând pe rând iar eu mereu aştept

Căci numai El mi-e Tată şi Sfânt Mântuitor! Amin!



Vulcan-03-01-2012

Mary