Poezie Mangaiere (1)

Cand din furtuna grea te-am strigat

Si glasul spre cer l-am ridicat

Tu,Doamne,m-ai ascultat

Si mangaierea Ta mi-ai dat



De foc cuprins si incercat

Spre Tine mana am indreptat

Focul pe data a fost stins

Si mangaierea-Ti m-a cuprins



In valuri fara numar prins

Cazut la pamant,invins

Pe tine-n ruga te-am chemat

Iar Tu cu drag m-ai mangaiat



Cand cei din juru-mi ma loveau

Cu grele vorbe ma raneau

Doamne ,langa mine ai stat

Si sufletu mi-ai mangaiat



A Ta mangaiere mi-a dat putere

Sa trec prin clipe de durere

Mangaierea Ta m-a intarit

Cand eram singur,parasit



De Tine am fost mangaiat

De Tine,Tata,asa invatat

Mangaierea dulce ce primesc

Sa stiu si altuia sa daruiesc



Acolo unde-i multa suferinta

Mangaierea isi face prezenta

Si-n multa incercari ce vin

Esti mangaiat de Cel Divin



Mangaiat esti de Cel care

In orice vreme iti da alinare

Mangaiat vei fii de Cel cei viu

Caci si tu esti al Sau drag fiu.