Poezie Îndemn!

,,Fiule, dacă cuvintele Îmi vei păzi

Şi-nvăţăturile Mele, tu le vei păstra

La ce îţi spun vei fi atent, vei auzi

La-nţelepciune, tu aminte vei lua

Şi la pricepere, inima îţi vei pleca,



Şi dacă tu vei cere azi înţelepciune

Pentru pricepere, cu sârg te vei ruga

Tu credinciosule de vei veni la Mine

Spunând ,,înţelepciunea mi-e comoara

Priceperea, e marea bogăţie a mea",



Vei înţelege, ce e frica de Domnul

Şi vei găsi cunoştinţa de Dumnezeu"

El dă înţelepciunea când o cere omul

Priceperea, ea, te va îmbogăţi mereu

Şi vei putea deosebi, binele de rău.



Înţelepciunea, de-i căuta-o ca argintul

Şi vei umbla, ca după-o grea comoară

Dacă, Îl vei ruga, pe Dumnezeu Sfântul

De vei îngenunchia şi gura ta să ceară

Să te-ntărească zi de zi, seară de seară,



Atunci vei înţelege, El dă înţelepciune

Şi cunoştinţe, atunci când El vorbeşte

Dă îndurare, nu-ţi lipseşte nici un bine

Ci tuturora cu dragoste El dăruieşte

Ce ai nevoie, tot ceea ce îţi trebuieşte.



El dă izbândă acelor fără de prihană

Celor, care se-ncred în El, le este scut

Le dă mila şi-ndurarea ca pe o mană

Deschide urechile, acelor care nu aud

Şi-l însoţeşte pe cel nou, necunoscut.



Cărările neprihănirii El le ocroteşte

Şi calea credincioşilor El o păzeşte

Pentru iubiţii Lui, drumul netezeşte

Pe toţi cei răi, totdeauna-i nimiceşte.

Te zbate şi-nţelepciunea dobândeşte.



Amin

2.01.2012 Firenze