Poezie Lunca Domnului

Lunca Domnului





Jos in gradina

In lunca cu flori

Gasesc eu odihna

Ce imi da fiori



Acolo mult vorbesc

Cu natura si flori

Cu Domnul ceresc

Ce vine pe nori



Stau zile intregi

pe iarba,matase

Si pasari pe crengi

Imi canta maiastre



Si Domnul din ceruri

Ma face sa plang

Cand la caderea seri

El pleaca din crang



Mie foame de stinta

Ce da luminare

La a mea finta

De la Isus cel mare



Ma contopesc in credinta

Natura si cer

Sant plin de dorinta

Si har eu cer



Ma ratacesc prin vise

Miresme de flori

Vad suflete triste

In mii de culori



Ce plang de durere

Ca ele nu sant

La tine in ceruri

Si nici pe pamant



Fiori de durere

Ma incearca in suflet

Si gandul imi sboara

La cei fara cuget.