Poezie Ce har! (1)

Să n-ai nicicând, privirea îndreptată

Spre lucrurile pieritoare de aici!

Din cer, Comoara Sfântă ți-A fost dată,

Și har nemărginit; la cer să te ridici.



Nu arunca din umbră, frânturi de licărire

Tu ai lumină din Lumină; și har să luminezi!

Trăiește demn și cu deplină mulțumire

Căci tu ai har, pe Domnul să-L urmezi.



Nu te lăsa influențat și dus de de orice vânt;

Căci tu ai har să fii, în lume un torent,

Putere să aduni pe toți, grămadă la Cuvânt,

Cu adieri fierbinți și susur blând, nu violent!



Să nu-ți lași nicidecât, inima ta amăgită

De strălucirea falsă, a comorilor din tină.

Tu ai harul de-a trăi, o viață atât de sfântă

Încât să fii comoară, de har și de lumină.



Nu te lăsa descurajat, de suferiță și necaz;

Acesta-i harul ce lucrează, a ta desăvârșire

Și orice lacrimă ce-ți curge agale pe obraz

Stăpânul ți-o va șterge, cu nespusa Lui iubire.



Privește tu ce har Stăpânul Sfânt ți-a dat

Să ai în inmă Comoara, din cerurile Sale

Și parte-n cer pe veci, cu Bunul Împărat

În gloriile nespuse și veșnicele osanale.



Nu risipi pasiv,nechibzuit vre-o clipă

În ale firii pofte, ambiții și plăceri!

Spre Dumnezeu să ai, privirea ațintită

Și pentru cer te luptă să-ți aduni averi.



Vezi, ornicul ritmat îți spune că te treci

Doar inima, ritmat îți spune că trăiești…

Dar Duhul îți șoptește, că poți să îți petreci

Trăind fără de timp, în glorii, în sferele cerești…



A inmii cadență, curând va fi oprită

În ritm de timp, ce-aproapei de sfârșit,

Căci Domnul are vremea hotărâtă…

Doar sufletul curat, e viu și infinit.



Tictacul unui ceas, îți spune că te treci,

Se trece tot ce-ai strâns cu multă trudă,

Dar tu ai harul, ca veșnicia să-ți petreci

În Raiul care mintea, nu poate să-l pătrundă.



Zaragoza 01/01/2012

de Ioan Hapca (Ionică)