Poezie Secunde trec şi ore şi decenii

Aş vrea să văd şi dincolo de stele,

Aş vrea să zbor, dar mă opresc aici,

Mă văd pierdut în visurile mele

Şi-aştept să vi Isus, să mă ridici,



Am tot căutat să fiu o licărire,

Drumeaguri şi poteci să luminez,

Am încercat să caut mulţumire,

În tot ce-mi dai, să lupt şi să veghez,



Dar oricât vreau să fiu curat şi sfânt,

Cu fiecare pas, mă văd pierdut,

Alerg plângând la cruce, la Cuvânt,

Căci ele îmi sunt singurul avut,



Aş vrea să zbor, să mă înalţ mai sus,

Să mă desprind de trupul meu de tină,

Aş vrea să fiu cu Tine, Domn Isus,

Să mă îmbrac cu har şi cu Lumină,



Şi-ngenunchez, o dată şi-încă-o dată,

Un hohot tâmp din sufletu-mi răzbate,

Eliberat de viaţa-mi vinovată,

Mă ancorez în Sfânta Trinitate,



Tată şi Fiu şi Sfântul Duh! Mărire!

Un har măreţ, primit din veşnicii,

Un orologiu care dă de ştire,

Că în curând Isuse, o să vi,



Aş vrea să stau, să mai rămân o clipă,

Dar simt acut chemarea Ta divină,

M-ascund timid sub calda Ta aripă

Şi mă desprind de lumea mea străină,



Secunde trec şi ore şi decenii,

La fel mă trec şi eu, fără-un cuvânt,

Dar şi mai trist, e că se trec mirenii,

Căci n-au făcut cu Tine legământ,



Acum când doar o zi ne mai desparte,

De noul an, trezeşte omenirea,

La cruce ai călcat Isus pe moarte,

Ca să ne dai salvarea, nemurirea,



Un ornic sună, emiţând cadenţe,

În pieptul meu, simt inima vibrând,

M-aplec smerit, în mii de reverenţe

Şi strig: “Vino Isuse, mai curând!”



31/12/2011, Barcelona