Poezie O, Doamne, e atâta frumuseţe!...

O, Doamne, e atâta frumuseţe!...



O, Doamne, e atâta frumuseţe în harul Tău!

Şi-i atâta gingăşie, în iubirea Ta cea sfântă,

Că-mi trezeşte sufletul şi spre cer s-avântă

Plutind spre-alte sfere, eliberat de-orice rău,

Zburând spre-alte lumi, cu ceruri de-aramă

Unde-ndemnu-n Duh, îl simt că mă chiamă!



Lăsând jos, departe,-această vale-a plângerii

Unde-ai coborât, prin misterioasa întrupare,

Să aduci la-ndeplinire măreaţa răscumpărare,

Aş dori să intru,-n bucuria, ce-o arată îngerii,

Şi în coruri sfinte să-mi unesc cu ei cântarea

Sus pe plaiul cel ceresc să cântăm eliberarea!



Ei se bucură nespus, că la crucea din Calvar

Ca un Miel de jertfă viu, fără a Te-mpotrivi,

Dus ai fost ca oaia mută pentru-a se împlini

Planul cel de mântuire, prin preasfântul har,

Acordat din dragoste unei lumi în răzvrătire

Ce intrase-n vraja morţii la cedarea-n ispitire!



Prin izvorul sângelui, de la crucea răstignirii

Mântuirea Ta prin har, a fost viu prefigurată,

Prin iertarea păcătosului ce i-a fost asigurată,

Prin credinţa-n ispăşire în Jertfa neprihănirii,

Balsamul din Galaad, în unirea cu nard sfânt

Toate-ntruchipând Iubirea, arătată în Cuvânt!



Flavius Laurian Duverna

29 decembrie 2011