Poezie Şi dacă n-aş fi fost pus...

Şi dacă n-aş fi fost pus...



Şi dacă n-aş fi fost pus, Doamne, de-o parte

De la-nceput, din vârsta-n frageda-mi pruncie,

De-a curmeziş acestei lumi, c-o altă copilărie,

Atunci, în arătarea harului, n-aş fi avut parte

De mântuirea, ce-ai adus-o-n jertfa-Ţi mare

Sus la Calvar, pe lemnul crucii, întru salvare!



Dacă n-ai fi vrut Doamne, ca să gust durerea,

Să cunosc ce-i suferinţa, şi amarul prin trăire

În viaţa-mi zilnică, lipsit de clipe de fericire,

Atunci, poate n-aş fi simţit, ce-i mângâierea,

Adusă de Cuvântul Sfânt în ceas de încercare,

Şi să-nţeleg că toate, sunt în grija-Ţi iubitoare!



Dacă n-ai fi avut în plan, privind a mea fiinţă,

Şi existenţa ei pe-acest pământ, ce-mpotrviri

Mi-au ripostat curgând, să-mi dea nedumeriri,

Atunci, poate n-aş fi preţuit marea făgăduinţă,

Că după viaţa aceasta efemeră va fi o veşnicie,

La bază având Iubirea, cu-a ei vitală armonie!



Şi dacă-n Providenţa sacră, prins eşti-n mister

Pe care omul nu-l cunoaşte, spre norocul său,

Căci ar cade-n desnădejde, ispitit şi de cel rău,

Poate că n-aş fi înţeles, bucuria sfântă din cer,

Prin Planul de mântuire, realizat prin Hristos,

Că-I pot fi o jertfă vie, sfântă, şi de bun miros!



Flavius Laurian Duverna

28 decembrie 2011