Poezie O mamă se ruga...

O mamă se ruga întruna

Să-și vadă fiul pocăit

Cînd el schimba haina cea bună

Pe portul lumii învechit



Plîngea, și se ruga mereu

Căci îl vedea cum se destramă

Se depărta de Dumnezeu

Dar ea-l iubea sărmana mamă



Stătea în post și în spărtură

Pentru al ei iubit odor

Voia să-l știe-acea făptură

Al Tatălui supus fecior



O viață a crezut bătrîna

Căci fiul ei se va căi

Și ocrotit va fi de Mîna

Ce sus pe cruce-a biruit



Au trecut ani, a-mbătrînit

Dar bieata mamă încă crede

Că fiul ei, ce la iubit

Se va căi, nu se va pierde



Sa stins sărmana de durere

Și sufletu-i sa înălțat acasă

Al său fecior azi în tăcere

Se uită cum mama îl lasă



Pe față lacrimile-i curg

Și în genunchi, în fața mamei

Iertare-și cere, că-n amurg

Și-a petrecut degeaba anii



A înțeles că a lui mamă

A vrut tot timpul să-l păzească

De cel, ce-n inimi pune teamă

Și drumul să îl rătăcească



Dar mulțumiri să-i fie-aduse

Lui Dumnezeu, ce-a ascultat

El rugaciunile mamei supuse

Caci fiul ei azi e salvat



***

Voi fiilor să ascultați

Cînd mama voatră se închină

Voi lîngă ea să-ngenunchiați

Urmînd a mamei cale bună.



Amin!