Poezie Mult iubeşti Tu lumea!

O Doamne mare, cât iubeşti Tu lumea!

Şi câte bucurii, Tu poţi, ca să îi dai!

Ne ierţi păcatul şi ne arăţi minunea

Că nepăsare şi uitare pentru noi, nu ai!

Doamne! Cât de mult iubeşti Tu lumea!



Întotdeauna, la noi toţi, Tu Te gândeşti

Şi stai atent ca Tu să vezi ce face fiecare

Doamne! Ce mult Tu poţi să ne iubeşti!

Şi să reverşi milă, bunătate şi-ndurare!

O Dumnezeule! Cât eşti de bun şi mare!



Asemeni Ţie Doamne pe om l-ai întocmit

I-ai dat o inimă şi picioare ca să meargă.

Doamne! Cât de mult, omul, Tu l-ai iubit!

I-ai dat înţelepciune ca să ştie să aleagă

I-ai dat pricepere şi ochii ca totul să vadă.



Nimic la voia întâmplării Tu n-ai lăsat

Toate, le-ai făcut cu mare-nţelepciune

Atât de mult Tu lumea ai iubit şi adorat!

I-ai dat şi Lumină pe drumul către Tine

Putere şi tărie să-nvingă pe oricine!



Pentru om, totdeauna, două căi au existat

Ai aşteptat, ca să-şi aleagă calea ce o vrea

O Doamne! Atât de mult Tu ai iubit lumea!

Şi-atât de multă iubire şi dragoste i-ai dat!

Chiar şi atunci când a căzut, Tu ai alergat

Şi braţul, Ţi l-ai întins spre el, de-al ridica!



Măreţ eşti Doamne, în fapte şi cuvinte

Şi-atât de mare, este Împărăţia Ta

În marea Ta înţelepciune, ştiut-ai dinainte

Ce-a fost, ce este şi ce se va-ntâmpla.

Nimic şi nimeni la voia întâmplării nu era!



Ţie Doamne Dumnezeule Ţi se cuvine

Cinste, Slavă, Mărire, Iubire şi Onoare!

Tu Doamne, totul ai ştiut şi cunoscut.

Mărturisesc, că nimeni altul nu-I ca Tine

Ca lumea să o iubească-atât de mult!

O Doamne! Cât eşti Tu de bun şi mare!



Amin