Poezie Balanţa zilelor apuse...

Balanţa zilelor apuse

Sunt zilele ce vor veni

Le despărţeşti mereu opuse

Şi le uneşti cu verbu-a fi.



Se scurg şi fragede, răscoapte

Ori zbuciumându-se, ori lin,

Iar între ele stă o noapte

Plină de beznă şi venin.



Şi răstignit de ele-ntruna

Te dor plecând, te dor venind,

Iar noaptea – noaptea este una

O chibzuinţă rece-n gând.



Zilele-s toate diferite

Care târâtă, care-n zbor,

O noapte este numai minte

Fără greşeli, fără de dor.



Pe-această dură balansare

Tu zbuciumul de viaţă-l porţi:

Necontenita evadare

În zile noi din sterpe nopţi.