Poezie Știi?

Ştii?



Știi,

Că de mergi pe calea-n gustă,

Urcând calea mântuirii

Pentru a ajunge sus,

Cu dorința să moștenești nemurirea,

Trebuie ca toți să-aflăm

Că pe flori, în nemurire,

Nimenea nu este dus?

Trebuie să treci prin toate

Încercările din lume;

Trebuie ca să le guști,

Ce-i tristețea, suferința...

Căci din ele-ți vei mări,

Frate dragă și credința.

Așa-ți vei construi puntea

Numită biruința.



Iar din lacrimile tale

De tristețe, de durere,

Vărsate-n nopți disperate,

Când erai însingurat,

Fă-ți creștine o-nvelitoare

Care va fi cea mai moale;

Patul suferinței tale

Cu drag să ți-l încălzească

Iar de ți se mai întâmplă

Să vorbești cu cineva

Și de sus să te privească

Prin vorbire sau prin gest

Frate, să te disprețuiască,

Nu te întrista; tu prin comportarea ta,

Demostrează ca ești creștin

Și din gura ta să iasă

Vorbe bune, duhovnicești.

Gura ta atunci să emane

Vorbele cele mai bune,

Fagure dulce de miere,

Cu blândețe și respect.



De nimic nu te-ntrista.

Din inimă, din suflet, iartă

Frați, surori, dușmani; iartă frate,

De șaptezeci de ori câte șapte,

Așa scrie în Sfânta Carte.

Iar de greul te doboară,

Întărește-te și mai mult.

Din înfrângeri tu construiește-ți

Scări pe care să urci sus.

Iar dacă-ți mai bat în poartă,

Vânturile disperării,

Fii puternic, tu fii tare,

Transformă-le-n bune trepte.

Nu stagna frate pe cale,

Nu ceda pentru nimica,

Urcă frate hotărât,

Cu mult zel și cu avânt.



Iar de ți se mai întâmplă,

Cineva ca să-ți vorbească

Folosind vorbe amare,

Pline și de umilință,

Nu descuraja, fii tare

Și cu a ta comportare,

Fii mireasma ce nu piere;

Parfumul albului crin,

Parfumul de trandafir.

Pentru cel ce te-a jignit,

Să nu fii frate un spin.

Pentru rănile facute,

Nu slăbi frate-n credință;

Fă-ți din ele candelă

Cu fitilul rugii aprins.

Binecuvintează, iartă,

Cere-i și lui Dumnezeu,

Să îl ierte chiar și El.



Iar de viața te mai poartă,

Prin dureri și prin dezastre,

Tu întârește-te mai mult.

Fii frate,-un constructor bun

Și din toate încercările,

Tu zidește cu iubire,

Podul cel mai înalt din lume:

Podul de aur, de iubire,

De răbdare, umilință,

De iertare, supunere, ascultare.

Așa vei ajunge sus

Pe cel mai înalt pisc



Unde locuiește Domnul;

Ușa, El Ți-o va deschide,

În brațe te va cuprinde,

Și cu vocea-I blândă-dulce,

Îți va zice hotărât:

- Intră slugă bună,

Credincioasă și supusă,

In Împărăția Sfântă,

Să trăiești la nesfârșit

Împreună cu sfinții

Și cu cei ce s-au jertfit

Și cu acei ce vor sosi,

Din Valea Plângerii;

Să trăiți în nemurire,

Cu Dumnezeu și Isus.