Poezie Traiască Domnul peste România

Te-aş îmbrăca în aur, scumpă ţară

Ţi-aş aşeza cununi de dor...

Dar despărţirea, nu-i uşoară

Şi aşa cum tu arăţi acuma,

'Mi dai lacrimi, ce mă dor.

Mă dor, iubirile uitate,

De jalea doinelor, mi-e dor

De munţii tăi, ii înflorate,

De maicile în şezători.

... Dar ce aud?

Te vor tăia şi sfârteca hainii?

Ne spun căci:

-"Dacia? N-a existat!

C'aicea, n-ar trăi românii?"

O, Doamne mare!

Ce grozavie!

Ce păcat!

Au biciuit orice adevăr!

Au smuls din rădăcini, trecutul!

... Copiii tăi, cei din morminte

Se aud... si mă-nfior:

-"Viteji, să treceţi Prutul!"

L-au îngropat!

Ăst adevăr, se vrea...UITARE!

Şi vor să-mpartă între ei, pământul

Ca şi cămaşa Ta,

În vinerea cea mare.

Ce vor hainii?

Să omoare ce este românesc,

Aceasta este-a lor crezare?

Să şteargă, greu din temelii

Credinţă şi onoare!

- Ne-om apăra!

Doinind, cântând şi binecuvântând

Pe El, pe scumpul Creator

Poate... Se va-ndupleca,

De scumpul nost' popor;

- Trăiască Domnul peste România!

Trăiască Domnul Cel Îndurător!