Poezie Nu ne-a învins...

NU NE-A ÎNVINS...



Nu ne-a învins pe noi torentul

Trimis să dea cu forţă-n vas

Călătorim punând accentul

Pe modul cum trăim prezentul

În orice loc şi-n orice ceas.



Nu ne-au târât valuri turbate

În spaţiul unde-i vid total

Nu ne-au atras păreri ciudate

În cercuri fără demnitate

Ci-am fost ghidaţi de-un ideal.



N-am fost atraşi în nepăsare

De voci neunse cu Duh Sfânt

Ci-am pus talentul în lucrare

Să aibă Cerul delectare

Şi să mai toarne mult avânt.



N-am compromis încredinţarea

Prin evadări din drumu-ngust

Ne ducem, siguri, pe cărarea

Care conduce la splendoarea

Regatului etern şi just.



Dar cum de am rămas pe cale

Prin tot acel vacarm strident?

O, chiar în stări catastrofale

Doar Fiu-i vrednic de-osanale

În toate El e competent,



A stat cu noi în bătălie,

A tras la jug când noi trăgeam

El ne-a desprins gândul din glie

Să n-avem ţel în păpădie

Ci în Cuvânt şi-n sfântul neam.



Fără de El am fi epavă

Pe-oceanul vieţii-nvolburat

Dar chiar când starea este gravă

Şi când vedem în jur doar pleavă

Suportul Lui nu-i limitat...



Ne-a însoţit şi-n suferinţă

Şi când vreo boală ne-a trântit

Că navigăm e consecinţă

A faptului că-n neputinţă

Prezenţa Lui ne-a întărit.



Cu hotărâre neştirbită

Continuăm ce-am început

Cărarea fi-va netezită

Şi fiecare zi păzită

De Cel ce-n forţă-i ne-ntrecut.



gc/21 Decembrie, 2011