Poezie Trecut-au anii... (1)

Trecut-au anii...



Trecut-au anii rând pe rând

Şi-adăugându-se la număr,

Când îi priveşti de peste umăr

Te întrebi: - Atâţia-s, când,

Pe cale de neîntors s-au dus

Cu bucurii sfinte ce-au apus?



Şi tot gândind, la numărare

Azi mi se pare c-au zburat,

Aşa de repede, şi au lăsat

În mersul vremii, trecătoare

Amintiri, ce trec prin spaţii,

Trezindu-mi în suflet vibraţii.



Trecut-au anii, luând cu ei

Din anii scumpi ai tinereţii

Cel mai drag tablou al vieţii,

Misterul sacru al Dragostei

Cu forţa lui de vervă plină,

Spre-a gloriei culme Divină.



Şi dacă ani trecând s-au dus

Credinta-n suflet mi-a rămas

Pân-voi ajunge odată, acas'

În patria sfântă, cea de sus

Unde doar Dragostea va fi,

Şi unde cei sfinţi, vor locui.



Flavius Laurian Duverna

25 decembrie 2011