Poezie Psalmul 27 (1)

Domnul este-a mea lumină,

N-am de cine să mă tem

El, îmi sprijină viaţa

Nu mi-e frică, merg spre cer!



Când cei răi înaintează,

Carnea, ca să mi-o mănânce

Şi-au săpat ei însuşi gropa

Domnul e al meu Părinte!



O oştire fără număr

Împotrivă de mi-ar fi

Inima mea nu s-ar teme

Domnul mă va izbăvi!



Doar un lucru vreau fierbinte

Zilnic mai mult mi-l doresc

Toată viaţa mea Părinte

Vreau frumseţea să-Ţi privesc!



Vreau să locuiesc în Casa

Adunarea celor sfinţi

Să mă minunez de Templul

Domnului măreţ, Preasfînt!



El, o să mă ocrotească

În coliba-I la necaz

Mă va înălţa pe-o stâncă

Şi-mi va şterge-al meu obraz!



Inima mereu îmi spune

Şi-i din partea Ta, o ştiu

Caută-mi faţa în toate

Şi-aşa fac şi am alin!



Nu-mi ascunde Doamne faţa

Nu mă privi cu mânie

Tu-mi eşti ajutorul Doamne

Tu, eşti stânca mântuirii!



Eu, nădăjduiesc în Domnul

De acum şi până-n veac

Fraţilor, aveţi nădejde

Domnul vine-I chiar pe prag!



Ne va strămuta Acasă

Vom fi pururi fericiţi

Vino Doamne mai degrabă

Te-aşteptăm şi Te dorim!