Poezie HANGIII- Poezie de Craciun

Hangiii



Asinul gemea sub povara Mariei.

Maria gemea de-a naşterii soroc,

De drumul lung,

De nopţile geroase,

Dormite prin păduri, ce nenoroc!

Un înger să vină să-ţi spună

Plecăciune ţie, fecioară, ce har ţi-a făcut Dumnezeu!



Ce har... mi-a făcut Dumnezeu?

Unul care... să-mi aducă ruşine?

Scoasă din răndu lumii, ca o femeie spurcată

Aproape ...ucisă cu pietre de gloată!



Doamne,te rog, nu-mi lua în seamă durerea!

Uite, a Betleemului coline!

Tu eşti lumina mea. Tu eşti cu mine.

Ştiu, ştiu c-o să fie bine!



"Hangiule!

Vino degrabă şi deschide poarta!"....

"La mine? În hanul meu .. să intre oameni întinaţi?

Nu, n-avem loc!...

Poate dincolo, în grajd, încercaţi!"



Bruma... şi stelele mai strălucesc.

Chirciţi în cojoacele lor, ciobanii stau de strajă.

Deodată...văzduhu întreg... e vrajă ...

Norii, nu mai sunt nori.

Sunt ... aripi de îngeri.

Pământul, nu mai e pământ...e cântec, strălucire orbitoare!

Slavă! Slavă! Vuieşte- a cerului urare.

„Astăzi, într-un grajd,

vi s-a născut mântuirea promisă,

Se auzi, prin poarta cerului, deschisă.



De-atunci, de două veacuri

Strigătul e-acelaşi; neschimbat:

"Hangiilor, deschideţi-vă poarta!

Căci Eu, Dumnezeu, încă în straie de cerşetor,

Stau şi bat."