Poezie Tâlhar de inimi

TÂLHAR DE INIMI



Cu mult rafinament atacă fiinţele predate

C-ar vrea să le transporte de-a dreptul în neant

De multe ori citează idei sofisticate

Iar alteori lansează dictonu-i penetrant.



Ce iute depistează, în om, punctele slabe!

Şi-apoi la pândă stă să dea atac frontal

Momeala o-nfăşoară în haină cu podoabe

Să poată introduce vreun demon sau vreun baal.



Să meargă pretutindeni, nicicând, nu se sfieşte

Ci intră cu-ndrăzneală să facă devastări

Vai, fiinţă omenească ce-n suflet îl primeşte

Va fi răpită-n grabă pe-un drum cu degradări.



Se duce cu oferte la şefi de parlamente

Şi e expert în „arta” de a masca minciuni

Se foloseşte-ntruna de-acele elemente

Ce vor produce cazne şi multe urâciuni.



Priviţi în lumea largă şi-i veţi vedea efectul

Atâta frâmântare şi-atâta plâns amar

PĂCATU-ar vrea să stingă iubirea şi respectul

Şi să transforme-n tină arome de nectar.



Doar sângele jertfirii e-nstare să-l răstoarne

Pe-acest tâlhar de inimi, pe-acest rebel infam

Să stăm, mereu, cu Fiul! El poate ca să toarne,

În noi, credinţă tare cum a avut Avraam.



George Cornici/23 Decembrie, 2011