Poezie Când am venit...

Când am venit ...



Cănd am venit Doamne la Tine

Zdrobit de-al veacului tumult

Venit-am în plâns şi-n suspine

Chemarea sfântă să-Ţi ascult,

Rupându-mă din vraja firii

Şi-urcând pe treptele iubirii

Am înţeles viaţa mult mai mult!



Şi-am înţeles-o mult mai bine

Prin faptul marilor creaţii

A gândurilor sfinte, divine,

Ce sunt eterne în constelaţii,

În Universul fără margini,

A cărui, misterioase imagini

Le vedem când apar în spaţii!



Am înţeles că-n planul sfânt

Cuprinsă a fost şi lumea noastră,

Şi-astfel creata-I alt pământ

Rod al gândirei cea măiastră,

Cu-o lume-n ordin vestind noul

Ce-a dus prin Univers ecoul

Minunii, din planeta albastră!



Flavius Laurian Duverna

21 decembrie 2011