Poezie Ninsoarea florilor de măr...

Ninsoarea florilor de măr

Tihnită se aşterne

Pe încordate-ngrijorări

Din începutul iernii.



Petale-alină zbârcituri,

Încărunţiri şi dorul

Din sterpele învăţături

Ne deslipeşte zborul.



Să ne uimim Credinţa cum

Dă vieţii înnoire

Iar oboselilor de drum

Spălare prin Iubire.



Dă avântare în înalt

De proaspete cuvinte

De-a nu fi omul subjugat

Hâtriilor de minte.



Ea ne ridică-n sus de sus

În cântul de aripă

Unde nu-i sufletul supus

Căderilor de clipă.



Ca în Lumină să stăm drepţi

Cu-ntreaga noastră viaţă

Şi mulţumiri de înţelepţi

Prelingă-se pe faţă.



Prin viscolul florii de măr

Cu inimi palpitânde

Cântăm în lacrimi:”Leru-i ler!..”

Iar copilaşul râde.