Poezie O noapte binecuvântată (1)

"Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul." (Luca 2:11)



O noapte binecuvântată,

Ce ne aduci mari bucurii,

Tu nu ai fost nicicând uitată,

Deşi trecut-au anii, mii,



Înălţătoare e iubirea,

Ce am primit-o-n dar de sus,

În noaptea sfântă, omenirea,

Putu să-L vadă pe Isus,



Umbla Maria cu durere,

În Betleem la porţi bătea,

Nimeni nu-i da o mângâiere,

Doar Pruncul Sfânt o alina,



Ştia încă de-atunci, când Duhul,

Ales-o-a dintre fecioare,

Că Domnul ei lăsa văzduhul,

Să ne aducă-o veste mare,



Că se va naşte-n umilinţă,

Într-un locaş lipsit de slavă,

La căpătâi, mica fiinţă,

Având o mână de otavă,



S-a întrupat Fiinţa dragă,

În Prunc sărac, născut pe paie,

Căci nu găsit-a-n lumea-ntreagă,

Un loc călduţ sau o odaie,



Ca să se nască. El, Mesia,

Intra în lume anonim,

Doar magii au primit solia,

Cântând în noapte-un cânt sublim.



Şi astăzi noi cântăm colinde,

Îl preamărim pe Dumnezeu,

A Sa jertfire ne cuprinde,

Îngenunchem la Tronul Său.



Emanuel, Emanuele!

Bine-ai venit în casa mea,

Azi Dumnezeu este cu mine,

Şi-L preamăresc, Aleluia!



21/12/11, Barcelona