Poezie Bunul Împărat

Venit-a Bunul Împărat

La noi, din slăvile divine:

N-avea cununi de regi pe cap

Și n-avea-n lume strălucire...



Nici pietre scumpe, nici toiag

De aur, pentru cârmuire…

Dar cu Adevăru-era-mbrăcat

Și-mpodobit era-n neprihănire,



Cu-nțelepciunea era încununat

Toiag și sabie, avea-n vorbire

Și pe potrivnici El i-a înfruntat

Mereu cu milă sfântă și iubire!



N-avea ca regii, vre-un palat

Nici slugi și robi să I se-nchine,

Și când mulțimile s-au adunat,

El, le slugea la toți cu bucurie.



A Mântuirii cale ne-a-nvățat,

Ne-a arătat Mărita Sa Împărăție...

Și rănile, la toți ne-a curățat,

Eliberându-ne de orișice necurăție.



N-avea nimic care să-atragă

Plăcerea sau privirile cuiva,

N-avea nimic care să placă,

Să poată amăgi pe cineva…



Avea doar milă și-ndurare

Și-o dragoste nemărginită,

La toți, cu drag le da iertare,

Pace, bucurie și izbăvire sfântă.



Dar prea puțini au înțeles

Atunci, minunea izbăvirii

Și mulți au fost cei ce-au ales

Ca și acum, calea pierzării!



Dar El, a suferit ocara, batjocura

Și chinul, în locul tuturor…

El S-a plecat și-a luat povara

Din cârca oricărui muritor…



Le-a pus pe toate-n cârca Lui

Și-a mers la cruce să plătească,

Ca Legea Sfântă a Tatălui

În locul nostru s-o-mplinească!



Și-acum, în prag de sărbătoare

Privind la întruparea Domnului,

Dorința noastră cea mai mare

Să fie pe deplin, doar bucuria Lui!



Cu inimi recunoscătoare

Și plini de toată mulțumirea,

Cu bucurie mai înălțătoare

Să-I dăruim acum,toată iubirea!



Căci nici un domn ca Domnul, nu-i;

Nu-i nici vre-o slavă așa măreață,

Și-n veci de veci, Domnia Lui

Se întărește și se înalță!



De rodul muncii sufletului Lui

Azi, ceru-ntreg, Se desfătează.

Și toți iubiții Domnului

De gloria Lui se-nviorează…



El este veșnic Împărat,

El, E Păstorul tuturor,

Cu viața-I ne-a răscumpărat

Să fim slăvitul Lui popor!



Zaragoza /2011

de Ioan Hapca (Ionică)