Poezie Să fim de-a pururi cu Isus

SĂ FIM DE-A PURURI CU ISUS...



Să fim de-a pururi cu Isus

E-un dor, în noi, ce ne animă

Spre viaţa fără de apus,

Cu sfinţi, în veşnica Grădină.



Să fim cu El la masă-n Cer

E-un gând ce nu-l putem descrie

Dar ne ghidează ca reper

Să ştim, de-aici, ce-i veşnicie.



Să-L ascultăm vorbind duios

E-un vis ce mult ne fericeşte

O, doar un suflet credincios

Spre Ţara Dragostei ţinteşte!



Când vom sosi-n final Acas’

Vom sta de vorbă pe-ndelete

Şi ne va zice: „V-am atras

La nesfârşită frumuseţe,



Veniţi acum să vă-nfruptaţi

Din toate roadele trimise

C-aţi fost, mereu, interesaţi

În misiunile distinse.”



Se merită să terminăm

Pe calea-ngustă alergarea

Nicicând, în viaţă, să nu dăm

La alţi stăpâni încredinţare.



George Cornici/ 17 Decembrie, 2011