Poezie Cântec (1)

Cântam ades pe-al lirei sfânt ecou

Un cantec vechi şi totuşi parcă nou,

Şi-o melodie sfântă ce sufletu-mi umplea,

Curgea printre celule şi-n suflet se oprea.



Chiar picurii de ploaie ce se loveau de geam,

Ţineau cu mine ritmul pe care îl ştiam

Şi fredonam cu ploaia pe-al lirei sfânt ecou,

Acelaşi cântec vechi şi totuşi, parcă nou.



Şi azi mai cânt pe portative sfinte,

În mintea mea îmi caut noi cuvinte,

Iar lauda mea o-nalţ spre Dumnezeu,

Căci El este...cântul sufletului meu.