Poezie Povte adevărată

Poveste adevărată



O poveste mult hazlie

Dar gândind a ei esență,

O să vezi că este tristă

Și-o întâlnești mereu în viață.

Într-o zi caldă, cu soare,

Pe când eram la plimbare,

Mă-ntâlnesc la colț de stradă

Cu o frumoasă domnișoară.



Frumoasă și învăţată,

Se lăuda că-i emancipată,

De două ori laureată;

Vorbește cinci limbi străine.

Și privind-o, am gândit,

În duh așa am simțit,

O dorință de a-i vorbi,

Despre Cine ne-a-ntocmit.



Începui frumos a spune,

Cum Dumnezeu a creat lumea

Și pe noi - făptură aleasă -

Cum în lume nu mai este.

Și-n final o întrebai:

- Zi-mi iubita mea ce crezi,

Crezi în bunul Dumnezeu,

Crezi că-I Făcătorul tău?



Mă privește cu ochi mari.

- Vai....eu ce să spun....?

Pe mine,............scuzați-mă,

Dar nu m-a creat nimeni.

Eu sunt doar o celulă,

Creată așa....dintr-o lavă,

Dintr-un fum sau....ceva larvă,

O combinație de mai multe.



O celulă?..........o întrebai.

Cum?...............De unde?

Păi,.....răspunde.......din natură!

Așa cred eu, îmi cer scuze.

Vai de mine!..... pe moment,

Mi-a fost frică s-o privesc.

O celulă din natură...

Mi-a fost milă de ce zice.



Și din nou încep să-i spun,

De Scriptură, de Cuvânt.

Dar......degeaba, am eșuat.

Acuma-mi zicea că-i larvă...

Eram toată transpirată

De atâta explicație

Deşi, după cum mă privea ,

Am crezut că m-a-nțeles.



Și din nou eu o întreb:

- Zi-mi iubita mea,

Știi acuma cine ești?

Înțelegi Cin* te-a creat?

Și-mi răspunde fâsticită:

- Scuzați, dar eu nu cred nimic

Din tot ceea ce mi-aţi zis;

Eu sunt larvă și atât.



Am scos Biblia atunci

Și-i arăt: - Uite aici,

În Scriptură scrie bine,

Cine cu drag te-a-ntocmit.

Eşti creată de Dumnezeu

Duh ți-a însuflat din Duhul Său.

Ești făptură minunată,

Trebuie să crezi şi să-I dai slavă.



Ea nimc nu pricepea;

Parcă creier nu avea.

O priveam cu ochii triști,

Mi-a părut chiar rău de ea

Cum Satana o orbise,

Neuronii-i stăpânise,

Ca să nu gândească bine

Și să se simtă larvă, celulă...



Atunci dulce eu i-am spus:

- Dacă-ai fi citit aici, sigur tu ai fi știut

Că ești făptură minunată

Dar așa, rămâi o larvă!

Și o întâlnesc des pe stradă...

Eu îi spun de departe:

- Îmi plimb minunata făptură!

Tu!.... ea răspunde....Eu, larva, celula!



Mulțumesc lui Dumnezeu

Neuronii-mi sunt toți treji

Sunt străjeri la datorie,

Să gândească ce e bine.

Și mă uit când mă-ntâlnesc,

Cu această domnișoară,

Cum Satana a lucrat,

Neuronii i-a blocat



Și o face să se simtă,

Nu creație divină,

Ci o combinație de larvă - zgură.

Cât e de șiret Satan!...

Mulțumesc lui Dumnezeu,

Am înțeles Cuvântul Său.

Înțelepciune mi-a dat,

Ca să știu Cine m-a creat.



Sunt creat de Dumnezeu,

Viața mi-a dat-o El.

Nu-s nici larvă, nici celulă,

Sunt cea mai minunată făptură

După chipul Sfânt al Său!

Cred că atunci când va veni

Mă va duce-n cerul Său.