Poezie Când sufletu-mi e plin...

Când sufletu-mi e plin...



Când sufletu-mi e plin de Tine

Isuse-al meu, scump Salvator!

Îmi trec pe loc dureri, suspine,

Credinţa-mi urcă-n zări senine

Şi-mi potoleşte, ascunsul dor,

Căci Te-am pe veci, Mântuitor!



Astfel, eu prind puteri cereşti

Simţind cum viaţa se-nnoieşte,

Mi-e drag că-n casă poposeşti

Ca sufletu-mi, să-l stăpâneşti

Prin cuvântul ce-mi vorbeşte,

Şi-n dragoste, inima-mi creşte!



Ţi-am rezervat, Isuse-un loc

Să vii, în casa sufletului meu,

Prin dragostea-Ţi, jarul de foc

Arzând, ea fiind unicul mijloc

Care mă îndreaptă tot mereu,

Spre cer la Tatăl, Dumnezeu!



Şi Te aştept! Nădejdea-mi vie

Spre ceruri sfinte, ea se-nalţă,

Mi-e dor de scumpa veşnicie,

De viaţa în dulcea-i părtăşie

Trăită-n slava-i concordanţă,

Pe veci în sfânta consonanţă.



Flavius Laurian Duverna

16 decembrie 2011