Poezie Toamna sufletului (1)

E toamnă afară, toamnă şi în suflet

şi foşnetul de frunze ruginii

ce mor sub apăsatul umblet

renaşte-n inimă melancolii.



Tresar şi clipele în mersul lor

spre a se agăţa de timpul dus.

Cu ele pleacă dorurile-n zbor

şi ziua se ascunde în apus.



Sunt doruri după vara cea trecută

şi năzuinţe-n pragul de-nceput.

E freamătul din inima tăcută

şi cântecul de jale neînceput.



Acestea toate adunate-n cântec,

în note şi în versul necântat

cuprind în grabă sufletul tomnatic

’n-acelaşi amintiri încorsetat.



Dar sufletul, el vrea eliberarea

din închisoarea toamnei ce îl ţine.

„Ah, prizoniere, cheamă Izbăvirea,

speranţa într-un şi mai bine „mâine”!”



De-o vei striga Ea va veni îndată

şi lanţurile toamnei ce te-au prins

le va zdrobi prin jertfa-i minunată

şi în iubirea Sa vei fi cuprins...



Galaţi, 8 Octombrie 2012

Cristina Magdalena Frâncu